Şcoala timpului liber
Activităţile derulate în timpul liber sunt o carte de vizită a propriului fel de a fi, dar şi un posibil răspuns la pretenţiile de apartenenţă la dorite categorii socio–economice sau de încadrare în anumite tipologii umane. Necesitate individuală, responsabil cu detensionarea, odihna, divertismentul şi dezvoltarea personală - ultimele trei dimensiuni reprezentând funcţiile timpului liber în conformitate cu viziunea lui Joffre Dumazedier – acest segment temporal, corect accesat din punct de vedere informativ respectiv formativ se poate transforma într-o etapă specifică propriei evoluţii.
Dar în momentul în care timpul liber este redus la o sumă de activităţi concepute la voia întâmplării se poate observa o lipsă de apetit pentru o utilă dezvoltare personală şi se poate ajunge la un parcurs individual distructiv.
Pentru evitarea unor astfel de situaţii ar fi indicat ca derularea timpului liber să aibă la bază un demers reflexiv şi responsabil; iar dacă grecii numeau timpul liber „schole”, să se încerce transformarea sa – şi acum în contemporaneitate – într–o veritabilă şcoală, cu urme vizibile în felul fiecăruia de a fi sau de a face.
De asemenea, ar fi necesar ca actanţii implicaţi în transformarea timpului liber într-un timp câştigat să-şi îndrepte demersurile şi spre articularea resurselor proprii instruirii formale, nonformale şi informale, spre formularea interogaţiilor productive, spre dobândirea deprinderilor de a face asocieri creative, spre conştientizarea utilizării morale a cunoaşterii, spre cultivarea vocaţiei marilor altitudini, spre îndrumarea alegerii acelor modele respectiv valori care sunt capabile să treacă proba timpului şi care pot asigura performanţa pe termen lung.
