Trăiesc în moarte, pentru a muri în viaţă
Nu trăiesc, doar exist, spune robotul din tine.
Roboţi! Acesta este cuvântul care a ajuns să ne definească. Trăim într-o societate care nu ne permite să trăim altfel. Nu ne mai recunoaştem şi parcă suntem nişte morţi vii. Parcă nu mai e timp nici să te priveşti în oglindă şi să observi ce fiinţă minunată eşti, iar dacă te priveşti, o faci doar pentru aspectul fizic. Este normal să muncim, dar trebuie să ne îngrijim şi de suflet.
De câte ori pe zi, pe săptămână sau pe lună ţi-ai adus aminte de tine?
Să fii tu cu tine însuţi, să te relaxezi, să stai liniştit şi să te uiţi cum plouă, să asculţi vântul, să te plimbi prin soare? Toate par lucruri simple, dar tocmai de acestea avem nevoie. Stăm şi analizăm, interpretăm lucrurile după tiparul lumii, dar uităm că suntem unici şi vrem tot mai mult să schimbăm această virtute. Fiecare zi e ca oricare alta şi la începerea nopţii te mai zdruncină un gând: ce am făcut azi? Apoi îţi aminteşti că ai uitat să trăieşti şi pentru tine, că ai uitat să radiezi de fericire, să îţi faci sufletul să vibreze.
Deci, întrebarea este: Ce ai făcut azi pentru tine?
