La carte, cetăţeni!

„Noi, cititorii, ne croim drum de-a lungul nesfârşitelor rafturi ale bibliotecilor, alegând un volum sau altul pentru o copertă, un titlu, un nume, pentru nişte vorbe pe care cineva le-a spus sau nu le-a spus, pentru un moft, o bănuială, pentru că suntem convinşi că a fost scrisă pentru noi, pentru că vrem să învăţăm…” (Alberto Manguel, Biblioteca Nopţii)

Cartea a ajuns, nepermis de des, să echivaleze cu literatura comercială de unică folosinţă, să fie privită doar prin prisma necesităţii promovării unei discipline de învăţământ ori pentru a trece un examen (pentru unii semeni de-ai noştri pare inutil să se mai aducă în atenţie cititul ca minimă igienă interioară – Radu Naum).

Din fericire, mai există încă destoinici mânuitori de condei care nu-şi lasă indiferenţi cititorii, care au harul de a înveşmânta emoţii sau gânduri în haine livreşti şi de a le lăsa astfel vii. Mai există şi cititori pentru care cartea continuă să reprezinte o hrană pentru suflet, un indicator pentru direcţia paşilor, o posibilitate de explorare a unor spaţii inaccesibile fizic, dar şi şansa de a întreprinde călătorii în urma cărora să se regăsească pe sine însuşi.

Există şi cărţi în care cuvântul închide clipa, care trec proba timpului, care menţin prospeţimea intelectuală, solicită imaginaţia să lucreze la cote maxime şi înnobilează rafturile oricărei biblioteci.

Există şi biblioteci - veritabile case ale cărţilor, locuri ale memoriei, centre culturale ale comunităţii. Dar şi bibliotecari, păstrători ai veşniciei operelor marilor frunţi gânditoare şi promotori ai mesajelor: „Cititul dăunează grav inculturii!”, respectiv „Un copil care citeşte devine un adult care gândeşte!”.

Cu prilejul Zilei Mondiale a Bibliotecarilor (23 aprilie) le dorim acestora ”La cât mai multe biblioteci neodihnite!”

#ramona #viatalapozitiv